matsumoto
Administrator
 Din: ^...::Tokio::...^
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1109
|
|
Japonia (în japoneză 日本, se citeşte Nippon sau Nihon, sens literal: originea soarelui) este o ţară din Asia de Est, situată pe un lanţ de insule aflate între Oceanul Pacific şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană.
Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual Ţara de la originea soarelui. Este cunoscută în româneşte şi sub numele de Ţara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000).
Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului şi placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (40 activi şi circa 150 inactivi) precum şi numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an).
Cu toate acestea, se susţine că aceste lucruri contribuie la frumuseţea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât şi în apropierea zonelor de ţărm. Totuşi, lava şi cenuşa rezultate în urma erupţiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populaţiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.
Conform legendelor şi documentelor japoneze, Ţara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii şi jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic şi neolitic.
Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populaţiile tungusice, altaice şi uralice din Siberia[2]), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceştia şi diferite populaţii malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât şi a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unităţi statale în insula Kyushu şi în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influenţa chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului şi a societăţii, cât şi în domeniul artelor şi modului de viaţă. Specialiştii japonezi susţin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte şi motive artistice -, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local şi dându-le strălucire de-a lungul secolelor.
Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primeşte numele de Tokyo şi devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depăşind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluţie socială, ci a fost o revoluţie de sus[3]Ca urmare, Japonia nu a devenit o democraţie ci era condusă de o elită politică.
Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, aşa-numitul Genrōin. În 1902 Japonia semnează un tratat de alianţă cu Marea Britanie, fapt care îi va fi de folos în iminentul război ruso-japonez.
Câştigând războaiele cu China (1894-1895, obţine insulele Formosa şi Penghu) şi cu Rusia ţaristă (1904-1905, obţine partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încet cu încet o mare putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.
În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei. Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanşează războiul pentru cucerirea Chinei.
Insă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice la Hiroshima şi Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiţionată la 2 septembrie 1945.
Energiile concentrate spre refacerea întregii ţări şi dezvoltarea susţinută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanţă recunoscută, cu o intensă viaţă culturală.
În studiile academice, Japonia este, în general, considerată o monarhie constituţională, bazată în mare parte pe sistemul britanic şi având puternice influenţe ale unor ţări din Europa continentală legea civilă, cum ar fi Germania şi Franţa. De exemplu, guvernul japonez a stabilit Codul Civil, Minpo, făcând referinţă la Codul Civil francez din 1896. Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial, codul rămâne valabil chiar şi în ziua de azi în Japonia.
Parlamentul
Parlamentul în şedinţă comună.
Constituţia Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în stat" este parlamentul bicameral, Dieta Japoniei. Dieta constă din Camera Reprezentanţilor (Camera inferioară sau Shūgi-in) cu 480 de locuri, aleasă prin vot popular, la fiecare patru ani sau la dizolvare, şi o Cameră a Consilierilor (Camera superioară sau Sangi-in) de 242 de locuri, ai cărei membri aleşi popular au mandate de şase ani. Există vot universal pentru adulţi (peste 20 de ani), cu vot secret pentru toate oficiile elective.
Cabinetul este compus dintr-un Prim Ministru şi miniştri de stat, şi răspunde direct Dietei. Primul Ministru trebuie să fie membru al Dietei şi este desemnat de colegii săi. Primul Ministru are puterea de a numi sau demite miniştri, majoritatea acestora fiind, obligatoriu, membri ai Dietei, toţi membrii cabinetului trebuind să fie civili. Partidul Liberal Democrat (PLD) a fost la putere între 1955- 2009, cu excepţia unui guvern de coaliţie, format de partidele de opoziţie în 1993; Din septembrie 2009 Partidul Democrat din Japonia, de orientare liberal-socială este la guvern, în coaliţie cu „Partidul Social-Democrat” şi cu „Noul Partid al Poporului”.Prefecturile sunt, mai departe, împărţite în municipii- 市 (shi, 市?), oraşe- 町 (machi, 町?) şi sate- 村 (mura, 村?). Municipiile mai mari sunt împărţite în sectoare- 区 (ku, 区?), iar porţiunea centrală din Tokyo este divizată în 23 de sectoare. În zonele rurale mai există o diviziune administrativă, gun 郡 (gun, 郡?).
Familia Imperială
Palatul Imperial din Tokyo este principala reşedinţă a împăratului
Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constituţia Japoniei defineşte împăratul ca "simbol al statului şi al unităţii poporului". El execută datorii ceremoniale şi nu are putere reală, nici măcar în situaţii de urgenţă. Suveranitatea este pusă în mâinile poporului japonez prin constituţie. Deşi statutul său oficial este disputat, la ocazii diplomatice, împăratul tinde să se comporte (doar dacă are susţinere publică ca şi cum ar fi şef de stat. În 2006, Japonia este singura ţară din lume condusă de un împărat. Floarea familiei imperiale japoneze este crizantema.
Relaţiile cu străinătatea
Japonia este stat membru ONU şi un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, şi-a câştigat şi statutul de membru permanent al "G8 Nations" (Grupul celor Opt Naţiuni).
Vegetaţia
Vegetaţia se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede şi cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuşi, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafaţa Japoniei este acoperită de păduri.
Fauna
Fauna aparţine subregiunilor euro-siberiană şi chino-manciuriană (ursul japonez, maimuţa japoneză, cocoşul japonez). Diversitatea şi unicitatea peisajului arhipeleagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naţionale.
Clima
Clima variază mult, de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud.
Economie
Aeroportul Internaţional Kansai, construit pe o insulă artificială
Agricultura asigură ľ din necesităţile populaţiei în produse alimentare. Agricultura japoneză dispune de puţine terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile cimpii litorale, irigate, precum şi pe pantele munţilor. Datorită selecţiei, chimizării şi muncii insistente a ţăranului japonez, se obţin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul, cartoful, sfecla de zahăr, soia şi diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creşterea viermilor de mătase. Japonia de rînd cu China, este principalul producător de mătase naturală.
În ultimii ani se înregistrează o creştere substanţială a suprafeţelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, şi citruşi.
În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine şi porcine. O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producţia mondială de peşte după China şi Peru.
Industrie
* Industria Construcţii de maşini: autoturisme, nave maritime- Locul 1 pe Glob
* Industria Siderurgică: Locul 1 pe Glob
* Industrie chimică: ciment, textilă
* Agricultura : cultura plantelor : orez , trestie , ceai , legume, pomi fructiferi ,
* Sericicultura: cresterea viermilor de matase
* Pescuitul: Locul 3 pe glob
* Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele submarine (cel mai mare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene din Asia.
Demografie
În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori, începând din anii 1950, şi se preconizează că va ocupa acest loc şi în deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori, depăşind zonele Ciudad de México şi New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori.
_______________________________________
|
|
