 MoonyMembru iubit :X
Postari: 164
|
|
Sank u de comentarii si sper ca veti fi multumite in continuare.Germanotta D'n'B daca nu pricepi ceva,ma poti intreba si iti voi raspunde cu placere. 
Capitolul 2:Revederile nu aduc mereu vesti bune
Partea I:Tatal si fiul
I se paru ca trecuse numai o secunda;in realitate trecusera 2 ore.Intorcandu-si capul observa ca pe noptiera era un tandafir roz legat cu o bentita albastru inchis.Lua bentita si isi lega parul care ii crescuse pana la talie,cum fusese odinioara.Dar i se parea ca bentita ii amintea de ceva sau cineva din trecut special.Inchise ochii si incerca sa-si aminteasca de mai multe ori.Nu stia cum,dar ii zburase gandul la instrumentele musicale.Stia ca era ceva legat de un violoncel si de un baiat…stai!Baiatul crescuse si devenise barbat,iar numele lui era Haji! Haji,cavalerul ei de incredere care o ascultase mereu,primul care o sprijinise si o tratase cu respect, si nu ca pe un experiment.Totusi,mai era ceva.Asculta cu atentie si auzi o respiratie linistita de pe hol.Nu ma statu pe ganduri si isi scoase perfuzia.Cu trandafirul in mana,se repezi spre usa.Iainte sa o deschida se opri brusc cu mana pe clanta.Nu stia la ce sa se astepte.Daca el nu era acolo?Dar ii promisese ca o va astepta intotdeauna;dar daca nu stia ca ea era treaza?Cu respiratia taiata din cauza batailor puternice ala inimii,deschise usa,sperand ca inima nu o inselase.
Spre bucuria Sayei,se afla acolo.Inalt,cu parul lung despletit,negru si cu ochii albastri,ii dadea fetei o stare de liniste,curaj,dar mai presus de toate,stia ca se putea baza pe el intotdeauna.Cu alte cuvinte:era adevarata ei familie,singurul in viata….din cate stia Saya.
In primele secunde amandoi au ramas nemiscati si tacuti:ea din cauza fericirii,iar el din cauza uimirii.Actionand fara retineri,Saya a alergat spre el si l-a imbratisat.Acesta o stranse la randul sau si ii mangaie parul.Retragandu-se putin,Saya rosi,desi stia ca nu era prima oara cand se simtise la adapost in bratele lui.
-Ma bucur ca o porti,spuse un glas calm.Se referea,desigur,la bentita.
-Haji,stii doar ca mi-a placut mereu.Daca nu imi placea,nu ti-o mai luam cand ai venit la Gradina Zoologica.
-Te rog sa o pastrezi tu,iti sta atat de bine cu ea!
Tacu pret de cateva clipe.
-Mai bine coboram,avem multe de discutat,continua.
Spunand asta,se indrepta catre scarile de la capatul holului care duceau jos.In capul scarilor zise:
-Nici nu pot sa spun cat de fericit sunt.
Apoi isi continua drumul.Zambind,Saya il urma.
Jos era multa lume,dar nimeni strain,cu exceptia a 2 fete si a 2 baieti pe care Saya nu-i recunostea.Cand cu totii o observara,discutiile incetara si aplauzele izbucnira.Ea se bucura sa-i vada pe toti:Lulu-singura supravietuitoare Schiff,o fetita cu parul mov prins in doua cozi si purtand o roba neagra;Mao-o fosta colega de scoala care se amestecasa in poveste din cauza iubirii ei pentru Kai;Akihiro-un jurnalist al carui tata o fotografiase pe Saya in Razboiul din Vitnam si care acum purta o verigheta ca a lui Mao;David;Julia;Joel;Kai si Lewis-un barbat de culoare gras care purta o pereche de ochelari rotunzi.
-Saya,vreau sa le vezi pe nepoatele tale,ii spuse Kai luand-o de umeri.
Cand auzi asta,impietri.Stiuse ca momentul acela va veni,dar acum ca se intampla,era emotionata peste masura.Ultina oara cand le vazuse erau niste bebelusi,iar acum cresusera aproape cat ea.
-Eu sunt Hime,se prezenta fata cu ochii albastrii.Semana perfect cu Diva si se parea ca-i mostenise caracterul,era mai indrazneata.Ce faci matusica?
-Va rog,spuneti-mi Saya.Cu “matusica” ma faceti sa ma simt batrana.
-Dar nu esti?Din 1800 si ceva a trecut mult.
-Hime! Scuza-o pe sora mea.Numele meu e Aya,zise fata cu ochii caprui calmandu-si sora.
-Nu-i nimic.Ma bucur sa va cunosc asa mari.Presupun ca cineva v-a spus toate cele despre trecutul meu,deci nu are rost sa pun intrabari inutile cum ar fi de unde imi cunoasteti anul de nastere…
Se apropiara cei doi baieti.
-Numele meu e John si sunt cavelerul Ayei.E o onoare sa va cunosc,spuse tanarul blond cu ochii albastrii si imbracat in costum alb,sarutand mana Sayei.
Saya rosi si se uita pe furis spre Haji sa vada daca el nu facea vreun gest de gelozie,dar el vorbea la o masa cu Lulu. »Ce prostie din partea mea ! Nu e ca si cum ar fi ceva stabil intre noi… » gandi Saya.Dupa cateva secunde se mai uita la el si de aceasta data barbatul o privea atant si patrunzator,insa bland cum ii era obiceiul.Usor,el facu un gest spre inima lui si apoi spre ea ceea ce o multuimi nespus,caci acum stia cu siguranta ca sentimentele lui nu s-au schimbat deloc.
-Buna!Eu sunt Rain si sunt cavalerul lui Hime,spuse simplu baiatul mai rebel cu parul negru ciufulit si ochii verzi ce purta un tricou portocaliu si o pereche de blugi.
-E atat de bine sa fiu din nou aici,zise Saya.Am atatea de aflat,dar cel mai important este sa aflu cine m-a trezit,fiindca pe cocon erau cateva picaturi de sange.Dar mai intai,trebuie sa aflu cat am dormit.
-Ai fost adormita sapte ani.Aceasta este prima intalnire de cand te-am dus sa te odihnesti.Am tinut legatura cu toti ceilalti,numai pe Haji nu l-am putut gasi.Intr-o seara a intrat aici si mi-a spus ca trebuia sa vorbeasca cu toti ceilalti.Totul s-a nimerit exact la fix,o informa Kai.
-Spune-ne,cum ai iesit de la Metropolitan Opera House ? intreba Joel intorcandu-se spre Haji.
-De fapt nu am scapat,ci am supravietuit.Chiar daca la televizor au aratat ca nu mai ramasese nimic din caldire,in realitate mai erau cateva ramasite de ziduri aruncate cat colo.Dupa ce voi ati plecat,am reusit sa ajung la ele,desi nu am fost in stare decat sa ma ascund pentru a nu fi descoperit.Dupa ce mi-am revenit,am gasit printre acele ramasite o bucata mov de material care fusese bluza lui Nathan.In ea a fost ceva care mi-a atras atentia:un bilet scris de mana.Nu l-am adus pentru ca atunci era deteriorat si abia am reusit sa citesc.Era exct cum il voi spune eu acum,l-am retinut usor deoarece e ceva important.”Draga Haji,stiu ca o sa ti se para o gluma de prost gust,dar trebuie sa afli, caci in seara asta,scumpa mea Diva nu are nici o sansa.Iti mai amintesti in Razboiul din Vietnam,cand zaceai la pamant cu bratul smuls?In tot haosul acela se afla si Diva,dar nu era printesa distrugerilor pe atunci;atunci ea inca voia sa se indrepte,asa ca impreuna ati creat un copil.Te vazuse din turn de multe ori si se indragostise de tine.Spera ca,avand un copil,sa fie si ea fericita pentru prima data. Dar fiindca tu esti primul cavaler al celeilalte Regine,copilul a fost baiat. De aceea si sangele Divei nu si-a pierdut puterile ucigatoare.Acest secret l-am pastrat si am avut grija de copil in secret,asa cum mi s-a cerut.Dar dupa Razboi,Amshel a luat controlul asupra Divei si nu i-a dat sansa sa se indrepte.Sunt sigur ca nu o sa ma crezi,dar te rog sa te duci la conacul meu si o sa-l gasesti acolo,iti seamana leit.Numele lui este Ken,in realitate Kenji.Te rog,ai grija de el,are nevoie de un tata! Cu drag,Nathan”.Dupa ce am citit-o,m-am dus spre conacul vechi si l-am gasit pe baiat privind cu sfidare la flacrile care mistuiau inchisoarea lui luxoasa.Nu m-a vazut si am plecat de acolo.In toti acesti ani l-am urmarit si am incercat sa-l fac sa inteleaga ca razbunarea nu are sens,insa nu a vrut sa ma asculte si ne-am luptat.De nenumerate ori as fi putut incheia definitiv lupta,dar nu m-a lasat inima sa pierd pe cineva drag.Imi pare rau.
-Nu ai de ce sa te scuzi!Pentru mine e clar.Trebuie sa il facem sa se razgandeasca.Iar daca va fi vorba de o confruntare,sunt pregatita.Ai cuvantul meu ca va fi teafar.Totul va fi bine! zise Saya zambind incurajatoare.
-Dar noi pentru ce suntem aici?Te porti de parca totul ar fi despre tine! izbuncni furioasa Hime.Crezi ca noi nu suntem in stare sa tinem o sabie?Te inseli,nu am stat sa ne jucam cu papusile,ne-am antrenat!
-Haideti sa vedem!Stiu ceva care ne va convinge,zise Kai si iesi urmarit de ceilalti.
|
|
si stiu si continuarea 
Eu iti urez mult succes in continuare si spor la scris :*
Abia il astept si pe urmatorul. Lucrurile se cam incurca... Sau mi se pare mie? 
Ai cateva greseli de tastare dar nu e sfarsitul lumii. Vad ca de multe ori incurci "e" cu "a"... Asa patesc si eu de muuulte ori...